Focarul este camera în care arde focul. Este cea mai importantă parte a șemineului.
Un focar slab calitativ se dilată foarte tare, camera se poate fisura sau la focarele din unele aliaje slab calitativ pot scăpa gaze prin porii aliajului, dar și prin spațiile create pentru dilatare și în cazul focarelor îmbinate cu șuruburi.

Focul reprezintă fenomenul ce rezultă din arderea substanţelor inflamabile, generând căldură şi lumină.

Caloria se defineşte ca fiind cantitatea de căldură
consumată pentru ridicarea temperaturii cu un grad Celsius a unui gram de apa cu temperatura de 14,5 grade Celsius în aceleaşi condiţii de presiune (1 atmosferă).
1 kcalorie este echivalentă cu 4186 jouli şi pentru că 1Wh
(wattoră) echivalează cu 3600 jouli rezultă că
1Wh=3600/4186 Kcal=0,86 Kcal.
Deci 1kw=860kcal/h.

Pe lângă aspectul funcțional, șemineul este în esență o „piesă de mobilier“ în ambientul camerei și trebuie tratat ca atare. Acesta trebuie ales astfel încât să fie plăcut estetic, să conţină un focar adaptat la îmbrăcămintea exterioară şi să fie racordat la un coş de fum sigur şi eficient. În general, caselor moderne li se potrivește un șemineu de factură modernă, la un design clasic este bine să optăm pentru un șemineu din piatră, sau lemn, etc.

• deschiderea (diametrul) hornului trebuie să fie egală cu diametrul burlanului focarului. Dacă șemineul are burlanul cu diametru de 15 cm , hornul trebuie să fie cu același diametru sau cu cel mult 5 cm mai mare;

• dacă hornul este vechi și are o dimensiune mai mare, se face o reducție;

• distanța dintre șemineu și acoperiș trebuie să fie de minim 4 m;

• dacă distanța e mai mică, se face o probă pentru a vedea dacă funcționează, iar dacă nu funcționează, se face o prelungire până la 4 m;

• hornul trebuie să treacă cu 40 cm peste punctul cel mai înalt de pe acoperiș (peste coamă);

• dacă sunt legate 2 șeminee la același horn, acestea vor funcționa doar dacă ambele au ușile închise; dacă unul are ușa deschisă, nu va funcționa nici unul.

Alimentarea șemineului cu lemne:

1) pentru o eficiență maximă, lemnele trebuie să aibă un grad de umiditate mai mic de 20%;

2) este indicat să se folosescă lemne de esență tare – fag, carpin sau stejar;

3) focarul să fie prevăzut cu o clapă de fum care se închide și se deschide la alimentare

4) focarul trebuie alimentat cu aer pentru ardere. Cu o flacără corectă în focar, se ajunge rapid la temperaturi ridicate unde există mai puţine substanţe nocive.

Se recomandă încălzirea doar cu lemne netratate, care să nu fi fost preuscate în uscătoare, și să aibă un conţinut de umiditate sub 20%. Este indicat să folosiți un lemn uscat în aer liber.

Înainte de a încălzi cuptorul, asiguraţi-vă că tava de cenuşă este golită. A, pentru că la cele mai multe modele de focare, aerul primar este ghidat de această tăviță, prin grătarul focarului. Orificiile de ventilaţie sunt complet deschise.

Cum faceți focul? Postaţi o baghetă de aprins focul sau rumeguș îmbibat în petrol pe grătarul focarului. Luați mai multe bucăţi mici de lemn şi puneţi-le liber peste bagheta de aprins focul. Folosiţi numai lemn moale la flacără, cum ar fi molid. Apoi puneți câteva bucăţi mari de lemn peste cele mici. Asiguraţi-vă că acestea sunt la fel de aranjate spre peretele din spate, după care aprindeți focul.
Lăsaţi lemnele de ardă (aprox. 10 minute), apoi puteţi închide aerul primar, total sau parțial. În continuare, puneți pe foc bucățile mari de lemn de esență tare. Cu aerul secundar, puteţi ajusta înălţimea flăcării.